November 20, 2010
November 1, 2010
Takeshi Murakami - emotii la Versailles

Dupa Jeff Koons in 2008 si Xavier Veilhans in 2009, e randul artistului japonez sa provoace un val de reactii aprinse pe tema "ce cauta arta contemporana comerciala la Versailles - simbolul artei traditionale franceze?". O reactie previzibila si gratuita. De ce trebuie intotdeauna sa criticam ceea ce nu intelegem?
Petitia "Non à Murakami et Co" a adunat 4300 de semnaturi iar manifestarea contra acestei "arte financiare" si "artistic lipsita de interes" organizata la portile castelului a starnit valuri de comentarii in presa. Din fericire, acestea nu au impiedicat desfasurarea expozitiei si planificarea ei initiala. Expozitia, lansata in septembrie, dureaza 3 luni.
Tongari - Kun |
Tongari - Kun - detaliu |
Departe de dorinta de a soca, lucrarile lui Murakami isi propun sa prezinte universul sau vizual intr-un cadru neobisnuit. Din cele 20 de sculpturi expuse, 7 sunt noi.
Daca toata lumea se astepta sa gaseasca expus Lonesome Cowboy (care, estimat initial la 3 - 4 milioane de dolari, a fost vandut cu 13,5 milioane), Murakami a aratat ca a trecut mai departe si nu doarme pe gloria lucrarii care a socat. Detaliu important, pe care personal l-am apreciat, avand in vedere ca presa franceza condamna politica Versailles-ului de a alege artisti contemporani celebri in loc sa ii privilegieze pe cei tineri.
Oval Buddha Silver |
Oval Buddha Silver |
Takeshi Murakami, la numai 47 ani, este unul dintre cei mai cotati artisti contemporani, cu un imperiu intre Tokio si New York pe care il dirijeaza cu perfectiune, concentrare si exigenta. Multi spun ca este un om grabit. Takeshi a visat sa devina regizor de filme de desene animate. Asa ca a urmat cursuri de pictura traditionala nihon-ga si este absolventul Universitatii de Beaux Arts si Muzica din Tokio, sectia pictura.
Kinoko Isu Medium - Kinoko Isu Large |
Flower Matango |
Ramane loial picturii si sculpturii, incepand sa fie remarcat din 2001 de lumea artei contemporane, cand o sculptura a lui atinge recordul vanzarilor la licitatie in New York la peste 420 000 euro.
Recunoasterea in afara lumii artei vine in 2004, cand Marc Jacobs, mare fan al artistului, propune o colaborare pentru linia de marochinarie Louis Vuitton. Un nou logo este creat si adaptat atat modelelor clasice de marochinarie cat si unor modele special create cu aceasta ocazie. Colaborarea il inspira pe Kanye West, care ii comanda in 2007 art work-ul si coperta albumului Graduation.
Takeshi Murakami si Pharell Williams - The Simple Things |
J |
The Emperor's New Cloths |
Open your hands wide - wall paper |
Considerat promotorul curentului neo-pop japonez Superflat, Murakami cauta o autonomie fata de modelul occidental "neo-pop". Se joaca cu antagonismele si conceptele lor - Est / Vest, trecut / prezent, arta "cu staif" si cea "de rigola". Desi nu sunt mare amatoare de arta contemporana, mi-a placut maniera lui constanta de a vedea lucrurile intr-un fel amuzant si accesibil din momentul in care ajunge la acel echilibru in care un artist considera ca a terminat o lucrare. Felul nepretentios de a cauta un echilibru de repere culturale aduce o simplitate si o sensibilitate pe care le comunica in mod franc publicului sau.
E adevarat ca Murakami este un artist extrem de mediatizat insa, din punctul meu de vedere, putea fi la fel de bine un tanar talent. Emotia pusa intr-o lucrare este ceva ce nu poate fi falsificat si, in dupa amiaza de duminica in care i-am vazut expozitia, era prezenta. Pura si cat se poate de palpabila.
Kawaii - Vacation in the Kingdom of the Gold |
Oval Buddha |
Oval Buddha - detail |
Oval Buddha - detail |
October 27, 2010
Mariajul din interes, luxul si mass brandurile ne fac sa visam
"Casatorie din interes" este titlul primei mele colaborari cu The One, cu o echipa pe care in parte o cunosteam dinainte si cu care sa lucrez devine o placere. Un subiect complex la care am lucrat cu bucurie, care sper sa va placa la fel de tare cat mi-a placut si mie. Ar fi multe de spus si un articol nu e suficient sa acopere totul, insa astept cu nerabdare venirea lui H&M la Bucuresti sa ne putem bucura de alte subiecte interesante si pline de miez in continuare. Lectura placuta! 



October 14, 2010
To buy or not to buy, this is the question
Pierre Hardy is the french accessory designer who created shoes for Christian Dior, Hermés and imagined with Nicolas Ghesquière the shoe collections for Balenciaga before making a big hit with his own label. He is also the designer behind the GAP Europe accessory departement.
To have a hype designer re-thinking the shoes was a great idea. After the Winter 2007 collection and the Summer 2008 succes, when Pierre Hardy imagined a pure gladiator sandal in different colours starting at a price of 54 euro, not just european fashionista came again to see the shoes at GAP.
6 seasons later (Pierre creates 3 styles in 2 or 3 colours each / season), it's so fancy to wear GAP Europe shoes that customers worldwide are eager to get a glimpse of Pierre Hardy's new collection.
Ready for Pierre Hardy's seventh collaboration with GAP?
This time the designer proposed only one model: an open toe short boot in leather or suede. Black, camel or olive it is available in all GAP stores from the 15 october at a price of 125 euro.
Inspired by dance, architecture, conceptual art and design, Pierre Hardy is a complex artist. He studied dance as well as fine arts. Rewarded with "The Designer of the Year 2006" price, the designer received as well " Best Shoes Design 2006" from the magazine «Wallpaper».
![]() |
Pierre Hardy & gladiator sandals from Gap Design Edition summer 08. |
![]() |
Gap Design Edition summer 2010 par Pierre Hardy |
![]() |
Gap Design Edition winter 07 - 08 par Pierre Hardy. |
![]() |
Gap Design Edition summer 08 par Pierre Hardy. |
![]() |
Gap Design Edition par Pierre Hardy for Men |
![]() |
Gap Design Edition winter 09 par Pierre Hardy. |
![]() |
Gap Design Edition summer 2010 par Pierre Hardy. |
To have a hype designer re-thinking the shoes was a great idea. After the Winter 2007 collection and the Summer 2008 succes, when Pierre Hardy imagined a pure gladiator sandal in different colours starting at a price of 54 euro, not just european fashionista came again to see the shoes at GAP.
6 seasons later (Pierre creates 3 styles in 2 or 3 colours each / season), it's so fancy to wear GAP Europe shoes that customers worldwide are eager to get a glimpse of Pierre Hardy's new collection.
Ready for Pierre Hardy's seventh collaboration with GAP?
![]() |
Gap Design Edition winter 2010 - 2011 par Pierre Hardy, 125 euro |
Inspired by dance, architecture, conceptual art and design, Pierre Hardy is a complex artist. He studied dance as well as fine arts. Rewarded with "The Designer of the Year 2006" price, the designer received as well " Best Shoes Design 2006" from the magazine «Wallpaper».
October 11, 2010
October 2, 2010
Lost & Found - pierdut la Paris si regasit la Bucuresti
Ce surpriza placuta sa descopar Lost & Found pe una din strazile din centrul capitalei. Brandul italian, de o eleganta sofisticata, creat de stilista Ria Dunn, expune prima colectie intr-unul din buticurile mele concept preferate, la Entrance in Bucuresti! Alaturi de Comme des Garçons si Marithé & François Girbaud printre altele, hainele epurate si materialele luxoase create "sur mesure" sunt o adevarata experienta shopping pe langa care nu se poate trece pur si simplu.
manusa piele Disce Mori (848 lei) _ fusta Tao Comme des Garçons (10.252 lei) |
|
camasa Lost&Found (1.803 lei) _ colier Monies |
Insusi faptul ca studioul de design se gaseste intr-o fabrica de textile abandonata spune multe. Stilista foloseste tehnicile traditionale si manuale de creatie nu din nostalgie pentru vremurile trecute, ci din dorinta de a se inspira si de a crea ceva nou pornind de la lucruri care nu se mai fac si de la metode uitate din cauza industrializarii.
rochie Lost & Found (2.031 lei) _ manusi Disce Mori (735 lei) |
rochie Lost&Found (2.031 lei) _ pantalon piele Share Spirit (6.809 lei) _ manusi Disce Mori (735 lei) |
Textura fiind punctul de plecare a creatiilor sale, Ria Dunn a dat vesmantului o materialitate aparte, extrem de placuta si tactila - intotdeauna prima senzatie e sa doresti le atingi. Si senzatia e extrem de puternica. A doua este sa te infasori in haina pe care tocmai o tii in maini si sa fugi cu ea la cabina de proba. Ceea ce am si facut cu o rochie neagra bustier asimetrica, care m-a vrajit; mi-a fost foarte greu sa o las din mana ca sa incerc alta, la fel de tentanta.
rochie bustier spate gol Lost&Found (2.182 lei) |
o piesa inedita de colectie |
In contextul in care materia este esentiala pentru ea, studiul realizat pe substantele tricotate ramine impresionant. Da, vrei sa le duci cu tine peste ani, sunt piese de care in mod evident te legi afectiv, inafara de orice moda si trend, ca o melodie frumoasa pe care o asculti intotdeauna cu mare placere.
camasa Lost&Found (1.803 lei) _ esarfa Lost&Found (823 lei) _ curea crocodil Monies (3.394 lei) _ ochelari Cutler&Gros (1.090 lei) |
pantofi babies Comme des Garçons Comme des Garçons (in solduri 862 lei) _ colier Monies (1.827 lei) _ brosa floare Comme des Garçons (in solduri 223 lei) _ Eau de Parfum Rose Noir de Byredo (580 lei) |
September 15, 2010
September 13, 2010
Povesti cu regine
Dantelele Reginelor - o expozitie semnata Adina Nanu, la Peles
"Sinaia mi se pare ca un fund de mare, parca as inota intr-un lac sau intr-o mare." imi zice Adina Nanu. Mergem pe aleea din fata Palatului Peles, o pata de soare se joaca cu vegetatia din dreapta castelului, lasand restul intr-un un gri surprinzator de iernatic. A venit deja iarna cand nu e decat 2 septembrie?
Adina Nanu, un ghem de energie, curiozitate si vitalitate, este absolut concentrata asupra noii ei expozitii Dantelele Reginelor. Langa ea ma simt batrina la cei 30 si ceva de ani ai mei, ca o bunica uitandu-se cu admiratie la nepoata ei pasionata, jucausa si plina de fantezie.
Adina publica si scrie carti, organizeaza expozitii cu viteza luminii, isi ajuta studentii indiferent unde se afla. imi spune, cand merg la ea duminica la pranz si o vad ca se face frumoasa, ca merge rapid la un interviu la televiziune – "Televiziunea e peste drum, e o prelungire a curtii mele, ma simt ca acasa". Acuma vrea sa se dedice mai mult sculpturii. Se amuza grozav si e nemaipomenit sa tii pasul cu ea daca vrei sa dansezi acelasi dans.
Week-endul trecut a avut loc deschiderea festiva a expozitiei Dantelele Reginelor, organizata de Muzeul Peles in colaborare cu Adina Nanu si echipa ei. Adina este foarte mandra de colaborarea din sanul familiei ei. Au venit ca de obicei, cu totii, fiecare avand rolul lui bine determinat si rodat.
Adina a venit prima in recunoastere si dupa ce a intalnit gazdele muzeului, a cerut sa fie lasata singura o jumatate de ora in viitorul spatiu al expozitiei. Pe urma a inceput iuresul – barbatii din echipa tehnica carau vitrinele, muzeografii compuneau etichetele, doamnele de la sectia de restaurare au venit cu ace de cusut si de gamalie, ate, pernite, manechine de plastic si canapele. Asa au invadat cele trei incaperi rezervate expozitiei, tablourile si textele explicative au fost agatate pe pereti.
A doua zi a sosit "echipa de soc" si mana dreapta a Adinei: Unda Popp, fata ei, care a schimbat scenografia expozitiei dandu-i un aspect mai spectacular. Costumele si obiectele si-au gasit locuri noi, Unda creand o poveste in care s-au impletit armonios piesele din colectia Nanu si piesele muzeului Peles.
In mod straniu dar firesc suntem izolati de lumea exterioara moderna - nu avem wireless la castel si nici cablu, dar reusim sa aflam ca afisul expozitiei a iesit foarte frumos!
Ultima zi de pregatiri se termina. Expozitia arata minunat. Asteptam cu nerabdare vernisajul de sambata, a doua zi. E singura zi in care se anunta un pic de soare din intreaga saptamana. Restul "echipei" Adinei, in afara de Ana - nepoata ei, mai este compusa din Iosif – nepotul si fratele Anei, mare responsabil cu afisul. Si el vine tot maine. Suntem foarte curiosi sa vedem rezultatul final al creatiei lui.
E amuzant de semnalat ca atat colectia Adinei se mareste constant, dar si mica ei echipa. Cea mai tanara colaboratoare e stranepoata ei Maria in varsta de 2 ani. E exigenta dar a fost de acord cu afisul expozitiei printat de tatal ei, Iosif. Am rasuflat usurati si ne-am plimbat apoi cu totii printre rochiile de epoca si dantelele expuse, avand-o ca ghid expert pe Adina.
"Tu faci cu mine cum a facut Kathrine L. Hoare cu Regina Elisabeta." imi spune Adina.
Ma uit la ea mirata si rad. Kathrine a facut poze cu toate dantelele facute de regina, dupa care a pus-o sa-i spuna cum a fost cu fiecare si sa scrie introducerea cartii ei. Asa s-a creat «The Art of Tatting», un interviu inainte de vreme sub forma de carte.
"Adina, asta este asa de interesant si de dragut incat am sa scriu un articol, sa stii. Si am sa pun in el si povestea asta."
Adina rade complice, ca o pisica care a facut o gluma.
"Pune-o daca vrei tu."
E vorba de cartea scrisa de o prietena de a Reginei Elisabeta, doamna Hoare, despre Regina Elisabeta si pasiunea ei de a broda, carte care din pacate nu a fost tradusa in romana. Din acest motiv e foarte putin cunoscuta in Romania, dar se gaseste in engleza la Muzeul Peles. Scrisa in anul 1910, cartea isi sarbatoreste centenarul anul acesta. Este surprinzator faptul ca un japonez care a fost la Peles si a descoperit aceasta carte, emotionat de povestea Reginei Elisabeta, a tinut sa oficieze ceremonia de 100 de ani ai cartii.
Dar sa ne intoarcem la expozitie si dantele, broderii si reginele cu care am dansat tot week-edul.
La intrarea in expozitie cele 3 regine ma intampina si-mi ureaza bun venit – sculpturi din dantele veritabile, muiate in ciment si tehnica mixta, realizate de Adina. Montate pe platforme rotitoare, pentru a permite o vedere de ronde bosse, sculpturile sunt lasate albe ca sa semene cu portelanul biscuitat si sa fie personaje de vis, nu reale, adevarate printese.
Costumele nationale au fost grupate in prima sala, completate de portretul facut Reginei Elisabeta de catre pictorul american G. P. Healy. Printre exponate se afla doua fote care au apartinut printesei Maria si o marama a principesei Ileana.
In afara de aceste exponate, toate celelalte piese provin din familia Adinei Nanu sau au fost daruite de prieteni, cum e cazul rochiei Coziei Otetelesanu.
Costumul Otiliei Michail maritata Otetelesanu - poreclita Cozia de catre Bucura Dumbrava - Otilia s-a maritat la 15 feb 1916 la manastirea de la Pestera Ialomicioara.
Intr-o vitrina din sala a treia figureaza o placa de email reprezentand niste pestisori in apa si cateva file de manuscris ilustrate de Cozia in colaborare cu regina Elisabeta. Regina a sustinut-o mult in studiile ei artistice, trimitand-o ca bursiera in Franta (pian si arta plastica – Cozia cunostea bine arta emailului).
Regina o intelegea pe Cozia de care era foarte apropiata, dat fiind ca si ea era o adevarata artista careia ii placea sa faca toate activitatile creatoare: broderie, pictura, dantela, sa scrie, etc...
Sala a doua: Regina Maria se ocupa de cei 6 copii ai ei si facea si multa politica, pentru care avea un real talent. Toate astea ii lasau putin timp de dantele si broderii. intr-o vitrina gasim cele 2 pernite cu embleme regale, brodate de ea probabil in tinerete.
Emblemele se regasesc impreuna cu multe altele pe o cuvertura brodata in sala urmatoare.
Regina Maria a trait toate schimbarile fundamentale ale modei de la 1900 – de la corsetele foarte strangulate pana la eliberarea totala de ele. Aceste modificari sunt ilustrate prin 3 costume importante pentru a vizualiza si intelege schimbarile radicale ale siluetei feminine.
Sala a treia: prezidata de personalitatea puternica a Reginei Elisabeta, marea specialista a broderiilor si dantelelor. Gasim o sculptura de Oskar Spaethe din 1910 (care implineste si ea 100 de ani anul acesta), care o reprezinta pe Regina lucrand dantela si citind in acelasi timp.
Regina povesteste in cartea «The Art of Tatting» cum un preot de tara si-a indemnat enoriasele sa-si aduca lucrul de mana la biserica pentru ca sa fie atente la slujba si sa nu adoarma. Ceea ce, spre marea surpriza a tuturor, a avut drept efect niste enoriase foarte atente la slujba preotului, un preot multumit si multe dantele frumoase !
Principala piesa de dantela a expozitiei si a salii este scutecul brodat pentru viitorul Rege Carol al II-lea. Inramat pe perete, aceasta piesa apartine Muzeului Peles. Trimis la Expozitia Universala de la Paris din 1900, aceasta piesa a luat medalia de aur pentru finetea executiei ei. Trebuie semnalata inscriptia dedicata viitorului Rege, intr-o romana usor stalcita, cum o doica germana ar alinta un copil pe romaneste: "Nopte Buna, Baby".
In jurul scutecului au fost grupate in vitrine si un porte manteau, hainute si lenjerie pentru copii, de la camasute de sugari din dantela si termind cu sosete tricotate cu motiv de dantela.
Manechinele in costume din perioada 1900 aflate in aceasta sala par a veni in vizita la noua mama care ii intampina intr-un deshabillé cu entre-deux de dantela.
Un manechin intruchipand jupaneasa ii asteapta pe invitati pentru a le oferi o ceasca de ceai.
Retineti ca rochita de botez de baietel, din aceeasi perioada este la fel de impodobita ca una pentru o fetita.
Ultima sala reconstitue o nunta la castel.
Rochia miresei a slujit in 1896 la nunta bunicilor unor prieteni ai familiei Nanu, iar voalul este un minunat exemplu de extindere a dantelelor la dimensiuni foarte mari la sfarsit de secol XIX.
In asteptarea plecarii in calatoria de nunta, trusa de toaleta de calatorie e prezenta cu toate accessoriile ei, langa cutiile de palarii fara de care nici o doamna care se respecta nu pleaca in voiaj.
Alte manechine ale colectiei Nanu se afla raspandite in castelele Peles si Pelisor, fiecare in cadrul potrivit epocii de care apartin. Castelul Peles a fost un castel viu mai cu seama datorita Regelui Carol 1, dobandind mereu alte camere in diferite stiluri, ceea ce pune perfect in valoare colectia de toalete si vesminte de la acea epoca.
Trezind castelele la o noua viata 100 de ani mai tarziu, am impresia ca traiesc intr-un anume fel povestea Frumoasei din Padurea Adormita.
Expozitia Dantelele Reginelor contine numai 30 de manechine din cele 100 cate se afla in colectia Universitatea Artifex din Bucuresti.
"Daca stau sa ma gandesc, sunt mai multe lucruri de sarbatorit cu ocazia asta", imi zice Adina. "Centenarul cartii «The Art of Tatting» a lui Kathrin L. Hoare, cei 100 de ani ai statuii Reginei Elisabeta, dar si cei 60 de ani ai mei de cariera universitara."
Ma uit cu drag la ea – e dreapta in fata mea, pare facuta dintr-o dantela fina si rara si analogia mi se pare si mai evidenta de cand vorbim de dantele. Imi place sa o vad razand.
Cand i-am citit inceputul articolului meu mi-a zis ca sunt prea draguta si ca eu as fi extrem de vioaie, nu ea.
As dori ca timpul sa ramana macar in loc, sa putem rade si povesti despre lucrurile frumoase care ne pasioneaza, pana noaptea tarziu, seara de seara asa cum o facem in clipa asta. Sunt rare momentele pe care am dori din toata inima sa le intindem ca o dantela si sa nu se mai termine niciodata.
Ca in povestile cu regine.
"Sinaia mi se pare ca un fund de mare, parca as inota intr-un lac sau intr-o mare." imi zice Adina Nanu. Mergem pe aleea din fata Palatului Peles, o pata de soare se joaca cu vegetatia din dreapta castelului, lasand restul intr-un un gri surprinzator de iernatic. A venit deja iarna cand nu e decat 2 septembrie?
Adina Nanu, un ghem de energie, curiozitate si vitalitate, este absolut concentrata asupra noii ei expozitii Dantelele Reginelor. Langa ea ma simt batrina la cei 30 si ceva de ani ai mei, ca o bunica uitandu-se cu admiratie la nepoata ei pasionata, jucausa si plina de fantezie.
![]() |
Adina Nanu poarta jobenul ca nimeni altcineva |
Week-endul trecut a avut loc deschiderea festiva a expozitiei Dantelele Reginelor, organizata de Muzeul Peles in colaborare cu Adina Nanu si echipa ei. Adina este foarte mandra de colaborarea din sanul familiei ei. Au venit ca de obicei, cu totii, fiecare avand rolul lui bine determinat si rodat.
Adina a venit prima in recunoastere si dupa ce a intalnit gazdele muzeului, a cerut sa fie lasata singura o jumatate de ora in viitorul spatiu al expozitiei. Pe urma a inceput iuresul – barbatii din echipa tehnica carau vitrinele, muzeografii compuneau etichetele, doamnele de la sectia de restaurare au venit cu ace de cusut si de gamalie, ate, pernite, manechine de plastic si canapele. Asa au invadat cele trei incaperi rezervate expozitiei, tablourile si textele explicative au fost agatate pe pereti.
![]() |
Making of |
![]() |
Unda Popp aranjeaza expozitia |
In mod straniu dar firesc suntem izolati de lumea exterioara moderna - nu avem wireless la castel si nici cablu, dar reusim sa aflam ca afisul expozitiei a iesit foarte frumos!
Ultima zi de pregatiri se termina. Expozitia arata minunat. Asteptam cu nerabdare vernisajul de sambata, a doua zi. E singura zi in care se anunta un pic de soare din intreaga saptamana. Restul "echipei" Adinei, in afara de Ana - nepoata ei, mai este compusa din Iosif – nepotul si fratele Anei, mare responsabil cu afisul. Si el vine tot maine. Suntem foarte curiosi sa vedem rezultatul final al creatiei lui.
E amuzant de semnalat ca atat colectia Adinei se mareste constant, dar si mica ei echipa. Cea mai tanara colaboratoare e stranepoata ei Maria in varsta de 2 ani. E exigenta dar a fost de acord cu afisul expozitiei printat de tatal ei, Iosif. Am rasuflat usurati si ne-am plimbat apoi cu totii printre rochiile de epoca si dantelele expuse, avand-o ca ghid expert pe Adina.
![]() |
Adina Nanu prezinta expozitia |
Ma uit la ea mirata si rad. Kathrine a facut poze cu toate dantelele facute de regina, dupa care a pus-o sa-i spuna cum a fost cu fiecare si sa scrie introducerea cartii ei. Asa s-a creat «The Art of Tatting», un interviu inainte de vreme sub forma de carte.
"Adina, asta este asa de interesant si de dragut incat am sa scriu un articol, sa stii. Si am sa pun in el si povestea asta."
Adina rade complice, ca o pisica care a facut o gluma.
"Pune-o daca vrei tu."
![]() |
Diferite tipuri de dantela |
Dar sa ne intoarcem la expozitie si dantele, broderii si reginele cu care am dansat tot week-edul.
La intrarea in expozitie cele 3 regine ma intampina si-mi ureaza bun venit – sculpturi din dantele veritabile, muiate in ciment si tehnica mixta, realizate de Adina. Montate pe platforme rotitoare, pentru a permite o vedere de ronde bosse, sculpturile sunt lasate albe ca sa semene cu portelanul biscuitat si sa fie personaje de vis, nu reale, adevarate printese.
![]() |
Sculpturile realizate de Adina Nanu special pentru expozitia Dantelele Reginelor |
Costumele nationale au fost grupate in prima sala, completate de portretul facut Reginei Elisabeta de catre pictorul american G. P. Healy. Printre exponate se afla doua fote care au apartinut printesei Maria si o marama a principesei Ileana.
![]() |
Costum popular femeiesc de nunata |
![]() |
Marama Principesei Ileana |
Costumul Otiliei Michail maritata Otetelesanu - poreclita Cozia de catre Bucura Dumbrava - Otilia s-a maritat la 15 feb 1916 la manastirea de la Pestera Ialomicioara.
Intr-o vitrina din sala a treia figureaza o placa de email reprezentand niste pestisori in apa si cateva file de manuscris ilustrate de Cozia in colaborare cu regina Elisabeta. Regina a sustinut-o mult in studiile ei artistice, trimitand-o ca bursiera in Franta (pian si arta plastica – Cozia cunostea bine arta emailului).
Regina o intelegea pe Cozia de care era foarte apropiata, dat fiind ca si ea era o adevarata artista careia ii placea sa faca toate activitatile creatoare: broderie, pictura, dantela, sa scrie, etc...
Sala a doua: Regina Maria se ocupa de cei 6 copii ai ei si facea si multa politica, pentru care avea un real talent. Toate astea ii lasau putin timp de dantele si broderii. intr-o vitrina gasim cele 2 pernite cu embleme regale, brodate de ea probabil in tinerete.
Emblemele se regasesc impreuna cu multe altele pe o cuvertura brodata in sala urmatoare.
![]() |
Cuvertura brodata |
Sala a treia: prezidata de personalitatea puternica a Reginei Elisabeta, marea specialista a broderiilor si dantelelor. Gasim o sculptura de Oskar Spaethe din 1910 (care implineste si ea 100 de ani anul acesta), care o reprezinta pe Regina lucrand dantela si citind in acelasi timp.
![]() |
Regina Elisabeta brodand si citind - sculptura de Oskar Spaethe (1910) |
Regina povesteste in cartea «The Art of Tatting» cum un preot de tara si-a indemnat enoriasele sa-si aduca lucrul de mana la biserica pentru ca sa fie atente la slujba si sa nu adoarma. Ceea ce, spre marea surpriza a tuturor, a avut drept efect niste enoriase foarte atente la slujba preotului, un preot multumit si multe dantele frumoase !
Principala piesa de dantela a expozitiei si a salii este scutecul brodat pentru viitorul Rege Carol al II-lea. Inramat pe perete, aceasta piesa apartine Muzeului Peles. Trimis la Expozitia Universala de la Paris din 1900, aceasta piesa a luat medalia de aur pentru finetea executiei ei. Trebuie semnalata inscriptia dedicata viitorului Rege, intr-o romana usor stalcita, cum o doica germana ar alinta un copil pe romaneste: "Nopte Buna, Baby".
In jurul scutecului au fost grupate in vitrine si un porte manteau, hainute si lenjerie pentru copii, de la camasute de sugari din dantela si termind cu sosete tricotate cu motiv de dantela.
![]() |
Sortulete de copii si landou |
Un manechin intruchipand jupaneasa ii asteapta pe invitati pentru a le oferi o ceasca de ceai.
Retineti ca rochita de botez de baietel, din aceeasi perioada este la fel de impodobita ca una pentru o fetita.
![]() |
Rochita de botez pentru baietel |
Rochia miresei a slujit in 1896 la nunta bunicilor unor prieteni ai familiei Nanu, iar voalul este un minunat exemplu de extindere a dantelelor la dimensiuni foarte mari la sfarsit de secol XIX.
In asteptarea plecarii in calatoria de nunta, trusa de toaleta de calatorie e prezenta cu toate accessoriile ei, langa cutiile de palarii fara de care nici o doamna care se respecta nu pleaca in voiaj.
![]() |
Trusa de voiaj |
Alte manechine ale colectiei Nanu se afla raspandite in castelele Peles si Pelisor, fiecare in cadrul potrivit epocii de care apartin. Castelul Peles a fost un castel viu mai cu seama datorita Regelui Carol 1, dobandind mereu alte camere in diferite stiluri, ceea ce pune perfect in valoare colectia de toalete si vesminte de la acea epoca.
Trezind castelele la o noua viata 100 de ani mai tarziu, am impresia ca traiesc intr-un anume fel povestea Frumoasei din Padurea Adormita.
Expozitia Dantelele Reginelor contine numai 30 de manechine din cele 100 cate se afla in colectia Universitatea Artifex din Bucuresti.
"Daca stau sa ma gandesc, sunt mai multe lucruri de sarbatorit cu ocazia asta", imi zice Adina. "Centenarul cartii «The Art of Tatting» a lui Kathrin L. Hoare, cei 100 de ani ai statuii Reginei Elisabeta, dar si cei 60 de ani ai mei de cariera universitara."
Ma uit cu drag la ea – e dreapta in fata mea, pare facuta dintr-o dantela fina si rara si analogia mi se pare si mai evidenta de cand vorbim de dantele. Imi place sa o vad razand.
Cand i-am citit inceputul articolului meu mi-a zis ca sunt prea draguta si ca eu as fi extrem de vioaie, nu ea.
As dori ca timpul sa ramana macar in loc, sa putem rade si povesti despre lucrurile frumoase care ne pasioneaza, pana noaptea tarziu, seara de seara asa cum o facem in clipa asta. Sunt rare momentele pe care am dori din toata inima sa le intindem ca o dantela si sa nu se mai termine niciodata.
Ca in povestile cu regine.
Subscribe to:
Posts (Atom)